Mergeam singură, cum merg în majoritatea timpului înţelegi? Că alea 5 minute pe care se presupune că ar trebui sa le petrec cu sinele meu şi să fac o introspecţie ca să mă pun la curent cu starea mea sufletească, le petrec de fapt pe drum cu mine înspre diverse locuri cum ar fi în… Read More »
– episodul 1- Nu mai știu prin ce conexiuni ale memoriei am ajuns să-mi aduc aminte de drumul ăsta. Cred că mi-e dor de tomberonul ăla de dacie, dinozauro-mobilul meu, că uite îmi făceam treaba cu mașina aia. Nu tu pretenții, nu tu figuri, nu tu casco, ce vorbești? O minune de mașină! Băgam în… Read More »
Orice om serios ia cârpa-n mână înainte de sărbători să facă primeneala tradiţională; cumpără produse de curăţat, ia pămătuful, laveta sau ce-o vrea omul ăla serios să ia în mână (ca să scuture) şi purcede la treabă. Ei bine, mie mi-a venit de dat găuri. Am auzit o prietenă că face performanţă pe la shopping şi… Read More »
Mi s-a stricat veioza de birou, o chestie la care ţin foarte mult, pentru că pe lângă butonul de aprindere are locuri în suport pentru pixuri, creioane, radiere… al căror inventar îl fac rapid, ochiometric şi mă mai vezi ţipând prin casă: Cine mi-a luat creionul mecaniiiiic? Cine mi-a luat pixul cu negru fără capaaaaaac?… Read More »
Toţi oamenii povestesc cum au condus dacii. Păi de ce n-aş face şi eu pe istoricul?! Ia staţi voi cuminţei în bănci şi ascultaţi aici. Aşadar: Mergeam să-i iau pe-ai mei de la mamaie, unde munciseră cu drag şi spor. Pe vremea aia fi-mea era mică şi sărea cu curul pe bancheta din spate a… Read More »
Ajung acasă și trântesc geanta cum trântea zmeul buzduganul să știe amanta Cosânzeana că am sosit. Nu reușesc să impresionez pe nimeni, familia prezentă în habitaclu își vede liniștită de treburile zilnice. Apare totuși junioarea, ceea ce îmi dă speranțe că măcar în viața ei persoana mea mai pâlpâie deocamdată, dar îmi alungă iute senzaţia de veselie,… Read More »
… te-apucă întrebările : mă, e bună monotonia ? ne mai iubim sau doar ne-am obişnuit aşa… să ne vedem? Auzisem într-un timp că o relaţie devine monotonă după prima băşină, de-am rămas naibii cu o fobie de nici nu beau acidulat de teama “zilelor la fel”. Ăştia cercetători, consilieri sau pur şi simplu gurişti… Read More »
şi opriţi-vă acolo. La 2 litri. Vă rog frumos. Vă rog din suflet. De când mă ştiu beau multă apă, ceai, mai încoace şi mai rar bere Dacă mă ia de nas o halbă de bere bag și una de ceai ca să fiu sigură că mă pot ridica de pe scaun în 2 picioare,… Read More »
Mie nu-mi place să culc copii. Ca să vă explic în două vorbe care-s motivele acestor sechele: vecinii spuneau că până la 1 an toţi copiii plâng noaptea, să stau liniştită, că ei nu se supără. Pe urmă au zis că unii copii plâng până la doi ani, aşa că… asta e ! Aproape de… Read More »
Mlădioasă, graţioasă ca o primadonă , uşoară ca o adiere de vânt, îmbrăcată într-un veşmânt de culoarea ierbii de primăvară, suplă, picioare lungi până în gât. Îşi potrivea mănuşile peste mânuţele ei fine de lăcustă. La mine în bucătărie. Nepoftită, ne…nimic. S-avem pardon ! Îmi trag mersul de panteră, înhaţ pliciul de muşte, ascut ghearele… Read More »