primiți cu colinda?

By | 2011-12-25

Ni-s dragi colindele tradiționale, drept care, atunci când am auzit soneria de la ușă, am dat toți buzna pe hol, bucuroși nevoie mare, că avem colindători.

Cățeaua era singura care  etala o bucurie fioroasă în colțul caninilor.

Ia mama coșul cu bunătățuri și deschide ușa.

Dinapoia ușii, trei copii – doi băieți și o fetiță, toți la vreo 7-8 ani, cu fesuri puse strâmb pe cap.

– Primiți cu colinda?

– Primiiiiim, sigur că primim! răspunde mama.

Ăștia, fericiți se pun pe cântat. Pe trei voci… ba nu, două voci, că unul din băieți nu prea ține pasul, mai mult șterge nasul.

– Colindița nu-i mai multă,/  Să trăiască cine-ascultă,/  Sus la ceruri o-nălțăm/   Și la gazde o-nchinăm.

– Mă copii, ce cântați voi? întreabă mama.

– ‘Colindița’, tanti.

– Ce-i asta, ‘Colindița?’

–  E colindă, tanti.

Mama, ușor nemulțumită:

– Și altceva nu știți?

– Ba da, tanti ! Se-nghiontesc între ei: Hai, mă! și-ncep: Colindăm, colindăm iaa-arna / Pe la uși pe la fereeeești / Colindăm, colindăm iaa-arna / Cu colinde rooo-mânești.

Mama se întoarce spre nepoată-sa și-o întreabă la ureche: ‘Ce cântă, fată, ăștia?’

Nepoată-sa-i răspunde tot la ureche: ‘Melodia aia a lui Paula Selling’.

Mama se întoarce iar spre copii.

– Mă, copii, dar voi o colindă tradițională, românească, nu știți?

Ăștia mici se uită câș pe sub fesuri. Unul îndrăznește:

– De care, tanti, de-alea de cerșeală?

Mama nu mai rezistă, le împarte bunătăți râzând, după care o ia pe nepoată-sa de-o aripă și zice:

– În clipa asta, aduni o gașcă și mergeți la colindat românesc, ne-am înțeles?

– Da mamaie, am înțeles…colindat de-ăla de cerșeală! îi răspunde nepoata zbughind-o pe ușă, să n-o prindă mă-sa mare.

Leave a Reply

Your email address will not be published.